Bye bye, WordPress

De mâine mă voi muta pe blogspot. Noua adresă este:

http://TheHarryPoker.blogspot.com

Harrypoker.blogspot.com e luat… this sucks!

Acolo voi posta în viitor.

Google la feminin

Căutam acum câteva zile pe Google idei despre creşterea traficului pe acest blog. Cu alte cuvinte, cum să fac să am din ce în ce mai multe accesări. Primele pagini au fost pline cu tot felul de sfaturi, utile de altfel, care pot fi încadrate lejer în 3-4 categorii iar câteva planuiesc să le aplic şi eu. Toate la rândul lor.

Am gasit, însă, pe una din paginile cu număr mai mare (pagini care nu ar fi vizitate de 95% din cei ce caută ceva pe Google, Yahoo sau alte site-uri de gen), site-ul http://lesbianpurpleflag.3xforum.ro/. Pe acest site era şi cuvântul “blog”. Curios (oare ce aş putea găsi pe un forum care se anunţă a fi de lesbiene despre blogging?) am vrut să accesez link-ul. Şi hopa… trebuie sa îmi fac cont. Bun (am ajuns să o fac şi pe asta!). Am găsit relativ repede că nu era nimic relevant (decât una îşi făcea reclamă la blog în semnatură, practică extrem de cunoscută). Trebuia sa îmi fi dat seama.

Eram gata să părăsesc pagina. Văzusem că am pierdut vremea şi ce aş putea găsi interesant pe un astfel de forum, nu? Multă vorbărie despre sentimente, tot felul de plânsete cum de nu e acceptată şi că o fată ştie cel mai bine ce îi place unei alteia. Am decis, totuşi, să îl răsfoiesc puţin. Realitatea m-a lovit ca un ciocan în cap.

Ca orice forum de lesbiene care se respecta, era deschis topicul despre prima dată cu o altă fată. Normal… e prima dată. Moment memorabil şi plin de semnificaţii. Iată ce a postat una:

uite si eu bine,nu prea am somn la ora asta..mno..1st time..vacantza de iarna..acum ceva ani buni..eram indragostita de o tipa d f multa vreme..ei ii placea un tip si eu ,copil nebun,m.am cuplezat cu respectivul numai s nu.l las sa o atinga pe ea )..la ceva timp dupa,in seara de craciun,m.am dus la ea acasa sa o “pescuiesc” pt a merge la un party..ghinion! parintii nu o lasau sa iasa asa ca am ramas inchise in bucataria ei de vara(statea la casa)..a inceput sa planga in hohote iar eu sa o mai calmez,i.am prezentat si durerea mea..ca doar renuntzasem la bunaciunea de barbalau ca s stau cu ea in noaptea de craciun )..atunci m.a privit cu cei mai frumosi oki planshi pe care i.am vazut in viatza mea si a stins lumina..restul..de nedescris…sunt sigura ca emotia momentului poate depasi orice stangacie …

Priviţi expresiile marcate cu bold, momentan.

Bun. M-am dus pe blogul la care i se făcea reclamă, şi am dat despre articolul de mai jos, cu titlul “Vrem Matriarhat”:

Am prietene str8 care sunt de părere că barbaţii sunt o subspecie, cum şi peştişorul de aur se trage tot dintr-un mormoloc urât şi puturos.
Ştiti şi voi cum stă treaba: orice casa are nevoie de o piatră de temelie.
Noi suntem făcute din coasta lui Adam, adică, bietul de el nu fusese altceva decât o “gazdă” pentru rasa noastră.
În continuare cred că barbaţii sunt o subspecie menită să ne servească interesele; un covoraş pe care noi trebuie să călcăm agale purtând pantofi cu toc “cui”.

În viitorul apropiat se vor populariza băncile de spermă, fertilizările în vitro, eventual şi posibilitatea de a alege sexul copilului şi mai ştiu eu ce nebunie!!
Ne vom familiariza şi mai mult cu lesbiene, homosexuali, transsexuali, bisexuali şi bisexuale ce vor intemeia familii în deplină armonie.
Se vor vota legi, se vor legaliza căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi se vor crea priorităţi din ce în ce mai mari.
Uşor, uşor, femeia ocupă teren.
O slăbiciune, un viciu, un eşec, va egala cu înca o bătălie câştigată în plus!
Iar dacă vor mai exista şi barbati str8, aceştia vor servi muncii celei mai de jos (cineva trebuie să facă şi munca grea), vor reprezenta mâna de lucru cea mai ieftină, vor practica muncile cu factor de risc ridicat şi vor trai în sclavagism total.
Dările către stat vor fi duble pentru ei şi vor putea fi salvaţi doar dacă vor fi aleşi de către femeile str8 să le stea alături.

Căsătoriile între femei şi barbaţi fiind interzise, nu vor avea nici tutelă asupra copiilor.
Practic nu vor avea parte de niciun drept legal asupra la nimic.
Legile vor fi extrem de aspre si severe.
Singura speranţă la existenţă a barbaţilor str8 va fi idolatrizarea şi supunerea în totalitate supremaţiei femeii.
Iată-ne întorşi la matriarhat !
Una dintre noi va deveni o mică “hitler”, gata să lovească cu biciul în sclavi !
Bineînţeles, barbatii str8 (din pacate pentru ei) vor afla ce inseamnă să fii discriminat şi pe cale de dispariţie.

Adunaţi cele două materiale… nu e aşa că formează un ditamai ciocanul? Nu? Atunci explicaţi-mi şi mie de unde atâta ură faţă de bărbaţi? A, staţi… nu am publicat comentariile:

1. ratusco, esti un balsam pe sufletul omului!:) by Mihaela(catwoman)

2. Creativa, profunda si foarte hotarata. by IFeelSoDifferent

3. Din pacate, realitatea este cruda. O sa treaca mult timp., by anghel_florin (tradator?)

Mai era un comentariu împotriva articolului (foarte lung şi cam indescifrabil), atacat de autoare. Bineînţeles că atacurile s-au legat numai de faptul că a fost indescifrabil. Trist, având în vedere că acesta este jocul favorit al femeilor.

Revin: de unde atâta ură faţă de bărbaţi din partea lor? Nu vreau să intru într-o discutie în care pun la zid sexul feminin, căci este irelevantă. De fapt, şi această atitudine este irelevantă. Oricât de mult m-ar contrazice, ele sunt tot femei şi în mod sigur vor aboli această ură când vor întâlni un bărbălau care să le ude între picioare. Per total şi pe termen lung, nici bărbaţii nu sunt superiori femeilor dar nici ele nu ne sunt superioare. O bună parte din oameni a înţeles dinamica dintre cele doua sexe complet invers şi cred că şi glumele sexiste pun paie pe foc, în sensul că pot fi interpretate diferit faţă de ce sunt, adică glume. Bărbaţii au anumite puncte tari (logica, forţa fizică, simţul scopului, atitudinea protectoare, etc), pe când femeile au altele (forţa psihică, partea emoţională dezvoltată, suport moral şi material – la nevoie, corpul lor, etc). Punctele tari ale unuia reprezintă nevoie la celălalt. Practic nu este o competiţie ci o alianţă.

Aţi văzut cumva homosexuali care să respingă genul feminin şi noţiunea de feminitate? Eu nu. Ba homosexualii sunt printre cei mai buni prieteni ai femeilor: merg cu ele la cumpărături, vorbesc despre sentimente şi bărbaţi şi… singura diferenţă este cea de fizic. La femei… e o altă treabă, din ce se pare.

Chiar… de ce atâta ură?

FIFA 10

Gata. De azi nu mai pun data inregistrarii în titlu. E banal şi inspid.

Am ramas plăcut surprins ieri când am aflat că au apărut 3 jocuri dragi mie. 2 dintre ele mai devreme decât mă aşteptam iar al treilea urma să fie continuarea unuia apărut prin 2006. Vorbesc de FIFA 10, NFS Shift şi The Godfather 2, toate de la EA. Aşa că m-am apucat şi le-am cumpărat pe toate de pe net. Pe gratis, of course. În 3 ore erau deja la mine în calculator, gata de a fi dezarhivate şi de a fi încărcate în drive-ul virtual.

Procentajul de reuşită a fost de 33.3%. Adică a mers 1 din 3: FIFA 10. Celelalte mi-au dat erori înainte de lansarea propriu zisă. Dublu click pe executabil, ecranul se înnegrea şi imi apărea celebra căsuţă de dialog pe care erau cele două butoane: “Send” şi “Don’t send”.

Într-un final, am instalat şi FIFA 10. Acesta, spre marea mea bucurie a mers. Contrar deciziei mele de a înceta să mă joc această serie, pasiunea ce mă leagă de ea şi de fotbal a învins.

Scepticilor care spuneau că seria FIFA este una terminată le spun cu mare drag In your face! Deşi s-a ajuns la un nivel ridicat al graficii şi al jucabilităţii, încât cei de la EA şi-au permis să experimenteze cu diverse chestii (controlul parţial/total cu mouse-ul, modul Be A Pro, etc), din punctul meu de vedere încă mai sunt detalii care îl pot îmbunătăţi.

Un exemplu îl constituie meniurile. Dacă în ultimele versiuni dura o veşnicie ca să faci o schimbare în primul 11, înainte de meci, acum răspunsul jocului este imediat. Okay, la prima vedere nu este o mare brânză, dar pentru un jucător înrăit, care foloseşte mulţimea de detalii pusă la dispoziţie despre jucători şi echipă, asta înseamnă extrem de mult.

Un alt detaliu îl constituie faptul că modificarile la grafică şi taste care sunt facute în timpul jocului se pastrează şi după terminarea meciului, lucru care nu a mai apărut în versiunile precedente. Bine că nu se întâmplă la fel şi cu înlocuirile, căci ar fi mortal (în sensul rău al cuvântului).

Că tot vorbeam despre grafică, prefer să nu mă pronunţ asupra ei. Deşi merge pe sistemul meu, cumpărat în 2004, totuşi nu pot să joc cu toate detaliile la maxim, aşa că nu este corect din partea mea ca să fac o judecată bazându-mă doar pe lucruri incomplete. Spun numai că, pe toate detaliile la minim, în prezentarea jucătorilor înainte de meci se văd defecte de îmbinare între aceştia şi gazon, fapt ce dă impresia ca ei ar pluti (dacă vreţi screenshot lăsaţi un comentariul şi îl pun). Nu face cinste mărcii şi renumelui EA, dar, repet, asta e când detaliile video sunt la minim.

Cât despre AI, am observat două îmbunătăţiri la modul Amateur, pe care l-am jucat eu. Prima o constituie faptul că faza de atac este mai realistă ca în trecut. În trecut erau dese fazele în care erau doi contra unu, primul tragea în bară şi mingea ricoşa la al doilea care înscria în poarta goală (portarul meu era de mult la pâmănt, iar fundaşul era degeaba). Acum nu am mai întalnit aşa ceva. În schimb contraatacul este de-a dreptul ucigător. Atunci când eşti prins aşa, faza se termină fie cu gol fie cu corner sau aut de poartă… în orice caz ajunge la poarta mea.

Al doilea lucru este faptul că mijlocul gaseşte mai bine soluţiile potrivite pentru a găsi atacanţii sau a deschide pe flancuri. Iar dacă eşti prins cu un fundaş lateral prea ofensiv, atacul pe flancuri este dus până aproape de careul tău. Şi acolo să vezi bucurie.

Un minus este faptul că jucătorii mei cam au probleme în a găsi coechipierii ideali pentru a da o pasă. Sau nu ştiu eu cum să fac asta. Cert este că după 5-6 meciuri pe care le-am jucat, toate cu Celtic Glasgow, posesia medie a mea este de sub 50%! Nu am mai avut niciodată o posesie atât de mică şi nu am mai văzut niciun jucator care, în loc să dea o pasă de 15 metri unuia liber preferă să dea una de 5 metri unui coechipier marcat de doi adversari. Asta e inversa teoriei auzului selectiv la pisică.

Modul Be A Pro a fost îmbunătăţit. Acum poti să intri şi în echipa naţională a ţării jucătorului pe care îl alegi. Aici nu m-am jucat, deci nu pot să spun nimic.

Aceasta este prima recenzie a jocului FIFA 10. Îl voi mai juca şi, dacă publicul o va cere, voi mai scrie despre el. Sfatul meu este să îl luati şi să îl jucaţi, mai ales daca vă plac şi chestiile de management ale unui club. Pentru amatorii de fotbal pur, în stil arcade, recomand Pro Evolution Soccer. Este mai simplu şi mai nerealist în anumite privinţe. Dar îşi atinge scopul, de arcade.

24 septembrie

Azi o sa fie o zi dedicata relasului. Mai incolo sper ca sa ies la o cola cu prietenii. E rau cand nu ai bani, stiu. O sa ma uit la cateva episoade din Poker After Dark si o sa mai imi iau niste filme de animatie, caci am o lista intreaga pe care trebuie sa o termin pana la sfarsitul anului. Nu de-altceva, dar era jenant ca nici pana acum sa nu fi vazut seria Shrek.

Ca sa inchei intr-un mod vesel, iata niste citate:
Smoking kills. If you’re killed, you’ve lost a very important part of your life. (Brooke Shields)

Ma duc si eu ca omu normal la carefour sa ma uit pe acolo. Dau noroc cu cel putin 20-30 persoane: 10 in 10 metri SAL sal, sup? cum merge? nais, am barba! Misto tipa, lol awesome! Mai vb, sal sal, ce faci, cum merge, lol, tare. Zici ca eram un presedinte, ca numai aia dau atata noroc. Nici dupa 50 de labe / zi nu cred ca te doare mana ca dupa atatea norocuri

-Doamna, în clasă pute.
-Da, ştiu, pute de când am intrat eu în clasă.

23 septembrie

Astăzi am fost la primul examen din cadrul examenului de admitere la doctorat, cel de engleză. La prima vedere părea a fi uşor, lucru care s-a şi dovedit a fi.

Examenul a avut loc în sala AP10 (cei care studiază în Universitate ştiu despre ce vorbesc), o sală reamenajată la nivelul anilor 2000 (2005, ca să fiu mai precis), care a avut un mic defect: intrarea principală era încuiată, cea descuiată fiind intrarea secundară. Noroc cu secretara facultăţii care mi-a arătat cu amabilitate pe unde să intru.

Inănutru… oameni şi oameni. Bărbati şi femei, oameni de toate vârstele. Fără să exagerez spun că eu şi cu Florina (o fostă colegă de facultate cu care m-am întâlnit la examen) eram singurii mai tineri dintr-o sală de circa 25 de oameni. Toţi îmbrăcaţi ca pentru eveniment, iar bărbatii mai în vârstă, fără excepţie, la costum. Măi găsisem şi unul mai… white and nerdy, cu ochelarii cât cercurile olimpice, îmbrăcat în pantaloni negri, o cămaşă cu mânecă lungă, albastru-deschis şi un pull-over maroniu. În afară de combinaţia de culori, mă întreb dacă i-o fi fost cald. Pentru voi, dragi cititori, vă dezvaăui că am fost îmbrăcat în albastru: o camaşă albastră cu mânecă lungă şi blugi de aceeaşi culoare. Mi s-a parut a fi stilul adecvat. Nici prea sobru, căci contează mai mult ce ştii, dar nici în stil white and nerdy.

Examenul în sine nu mi-a pus niciun fel de problemă. Erau două exerciţii şi o probă orală.

Primul exerciţiu consta în traducerea unui text din engleză în română. Textul, de aproximativ o jumătate de pagină, făcea parte din literatura economică, în ciuda menţionării companiilor de petrol şi gaze şi era foarte descriptiv, în sensul în care abundau adjectivele şi adverbele. Eu îl încadrez la categoria “uşor, dar e de muncă”.

Al doilea exerciţiu era destul de simplu. Cerinţa era, însa, prea împopoţonată. Practic, aveai două coloane. În prima coloană erau 14 cuvinte, iar în a doua definiţiile lor, în ordine întâmplătoare. Aspirantul trebuia ca să unească cuvintele din prima coloana, cu definiţiile lor. Din 14 cuvinte, am făcut corect 9. Un moment interesant a fost atunci când, întrebat cum i s-a parut acest exerciţiu, un bărbat pe la 50 de ani a răspuns ca nu i-a placut, fiind prea “scolastic”. Huh? De unde şi până unde? Scolastic, din câte ştiu eu, înseamnă un stil de predare bazat pe învaţarea mecanică, fără a pune un mare preţ pe logică şi pe cercetare. Wikipedia zice că Scolastică este o noţiune derivată din latină, schola însemnând şcoală, care desemnează acea tendinţă din filosofie şi teologie care, începând din perioada tardivă a Evului Mediu, a încercat să explice şi să facă înţelese fenomenele supranaturale ale revelaţiei creştine cu ajutorul raţiunii umane şi, mai ales, al filosofiei lui Aristotel. Oricum o dai, răspunsul lui e cel puţin curios. Nu mai e nevoie să menţionez că, atunci când a fost întrebat cum ar modifica el exerciţiul, nu a dat un raspuns de o coerenţă prea mare. S-a mulţumit să spună doar ce i-a plăcut la el.

Proba orală a semănat mult cu începutul unui interviu: a trebuit să povestesc despre mine. Asta e uşor.

Acestea au fost aventurile mele prin examenul de limba engleză. Într-o oră şi zece minute totul era terminat, luând calificativul de “admis”. Următorul e “examenul de specialitate” iar intuiţia îmi spune că şi el va fi accesibil. Data: 30 septembrie, ora 10.

Scolastică este o noţiune derivată din latină, schola însemnând şcoală, care desemnează acea tendinţă din filosofie şi teologie care, începând din perioada tardivă a Evului Mediu, a încercat să explice şi să facă înţelese fenomenele supranaturale ale revelaţiei creştine cu ajutorul raţiunii umane şi, mai ales, al filosofiei lui Aristotel.

22 septembrie

Azi am pierdut cam 7-8$ la hold’em. A fost cea mai mare pierdere, dar a meritat fiecare minut petrecut la masă. E bine să iţi găseşti mentori în ceea ce faci.

Texas Hold’em – the Cadillac of Poker.

21 septembrie

Ştirile şocante revin:

http://www2.libertatea.ro/stire/video-arunca-puii-vii-in-malaxor-ca-sa-i-faca-pasta-254892.html

No comment.

18 septembrie (sau ce e la TV)

Şi s-a mai dus un antrenor… Bergodi a fost dat afară fără absolut niciun motiv (în vestiar antrenorul e şeful, nu patronul), însă nimic nu mă mai miră la Becali. Corect, Steaua a jucat slab în meciul de ieri, cu Sheriff (echipă care merita să primească 12 goluri), însă până acum a avut un parcurs bun, per total. Alt antrenor, alte schimbări, alt timp necesar pentru adaptarea cu noile stiluri de joc… prost e antrenorul care acceptă Steaua atâta timp cât Becali mai este preşedinte. Practic, Bergodi a fost dat afară pentru că are personalitate. Mă întreb Panduru cum o fi. A ajuns la Steaua după un experiment eşuat la Timişoara…

Nu am încredere in Stoichiţă. A mai antrenat roş-albaştrii în 1998, dar de atunci au trecut 10 ani. Sper, ca şi în cazul lui Bergodi, să mă înşel.

Stateam şi mă uitam acum câteva zile pe A1 (Antena 1, adică), la Observator. Într-o oră de ştiri (sau 45 de minute, câte or fi), nu am gasit nimic care să mă înveselească. Nu eram trist, însă sunt arhi-sătul de negativismul şi de propagarea deşănţată a găinăriilor, mărunte de altfel, etichetate ca “şocant”, “exclusiv”, “senzaţional”. Sau, ce nu e şocant, senzaţional sau exclusiv, e o găinarie care, în mod normal, nu ar ajunge nici în subsolul unui ziar serios.

Totuşi, ziarele de scandal şi găinăriile ridicate la rang de lucru important sunt căutate de către public! Citind Click-ul de azi, ediţia on-line, găsesc urmatoarele titluri:

1. Creatură misterioasă provoacă şoc în Panama
2. Ramona, victima unui complot în Panama
3. Amanta lui Berlusconi şi sora ei, lux pe banii clienţilor
4. A născut după ce a făcut avort (favorita mea)
5. Lăzăruţ s-a întors la nepotul lui Brâncuşi
6. Ea este bomba sexy de care a divorţat Sean Penn

Unde această ea este asta:

Cuvintele în bold, din primele 3 cazuri fac toata ştirea. Adica, să fim serioşi… si în România s-au găsit specii noi de paienjeni (în Dobrogea), comploturi au loc oriunde (însă nu prea văd cine ar complota împotriva unei anonime dusă la rang de vedetă) şi există oameni care traiesc în lux fără opulenţă. În plus, ar fi fost culmea ca insuşi Silvio Berlusconi să traiască în saracie, nu? Şi lista ar putea continua.

Totuşi… de ce atâta atracţie faţă de astfel de lucruri? Pe de o parte mă gândesc la atracţia pentru persoanele despre care se vorbeşte des, atracţie care observ că este neobişnuit de mare la noi. E suficient ca o fată să spună că a fost violată de Dayro Moreno şi televiziunile sar cu invitaţiile în diverse talkshow-uri. Că a spus sau nu adevărul nu contează… ăsta e motiv pentru înca vreo 2-3 emisiuni în plus, în timp ce se caută urmatoarea victima.

Recunosc, maeştrii televiziunilor au un talent deosebit în a trage de timp. O pune pe Magda Ciumac la poligraf şi, oh, Doamne, i se face rău din cauza emoţiilor puternice. Asta e… pam pam pam… staţi pe receptie, mâine vom afla dacă Magda Ciumac spune sau nu adevărul, numai la <postul de televiziune>. Fiii lui Ion Dolanescu sunt la cuţite pentru… două locuri de veci. Asta a fost apanajul lui Mătură… pardon – Măruţă. Andro, sper că te uiţi zilnic la emisiunea soţului tău, căci altfel nu îmi imaginez cum de nu ai mai scos macar un cântecel… un single ceva acolo. Nu mai spun că unul din cele două locuri de veci este de 1.5 metri lungime! Şi asta numai la Acces Direct.

Şi să nu uit: unei reporteriţe de la Acces Direct (sau Abces în rect, după cum plastic spun cârcotaşii) i s-a propus nimic altceva decât… SEX, doamnelor şi domnilor. Virginica de ea! Un bucătar (sau cineva din staff-ul Madonnei) i-a propus aşa ceva în schimbul unei porţii de mâncare (ştirea e aproximativă. Dacă o ştie cineva mai bine, îl rog să lase un comentariu). Da’ fomeile când se duc în cluburi împopoţonate, bronzate în toiul lui decembrie şi în grup de 3, ce vor ele oare? Relaţii serioase?

Să fim serioşi: sexul vinde. Superficialitatea vinde. E suficient ca să iei un câine de pe stradă, să îl adormi şi să îl pui într-o cutie frumoasă şi poţi să-l dai drept cadou de Crăciun. Oare viaţa românilor a devenit atât de… nici nu ştiu cum sa îi spun, încât este de preferat să ţi-o trăieşti printr-un TV? Eu mă uit la TV numai la sport, Cronica Cârcotaşilor şi VH1, când citesc. Dacă nu e nimic şi e vreme urâtă afară, mă joc poker. Au ajuns să mă plictisească filmele date de 100 de ori (din cauza lor m-am dezobişnuit de a vedea filme) şi emisiunile politice (altă pierdere de vreme). Nu mă uit nici măcar pe Discovery sau Animal Planet. N-am de ce.

A, da… şi romantismul vinde. Ohohooooo, habar n-aveţi voi cât vinde el. E atât de multă dragoste în industria muzicală, încât parcă nu iţi vine a crede că, undevă, există un razboi. Parcă nici nu iţi vine a crede că este această criză mondială (reala, totusi). Hey… ne avem unul pe celalalt. Fuck everything. Sunt fericit.

My friends, fericirea reală nu vine din exterior, ci din interior. Nu aveţi nevoie de o persoană anume sau de un obiect pentru a va simţi impliniţi. Asta nu e fericire, asta este o ancoră psihologică (citiţi NLP şi cărţi de Richard Bandler pentru mai multe detalii). Adevarata fericire este atât când toate nevoile îţi sunt împlinite, dar şi când îţi dai seama că depinzi de cât mai puţine lucruri.

Pax!

PS: Patrick Swayze (1952-2009), odiheşte-te în pace, alături de dansurile tale de uşurinţa vântului.

Creatură misterioasă provoacă șoc în Panama

13 septembrie

De ceva vreme nu mă mai atrage băutul în exces. Mă maturizez sau îmbătrânesc?

7 septembrie (sau cum să îţi complici existenţa)

Navigam pe internet aseară, forţat de ploaia mocănească şi de timpul liber (căci am aflat că nu mai am chiar atât de mult de studiu pentru examenul de doctorat) pe care îl am. Citisem cam 120 de pagini din Romanul Adolescentului Miop şi redescoperisem profunzimea, uneori dusă la extrem, a gândirilor lui Eliade. Trecuse atât de mult de când citisem Maitreyi şi mi se părea că trecuse mult de la Nuntă În Cer (în realitate trecuseră cam două luni). E nevoie de concentrare pentru a citi un astfel de roman.

Pe masură ce browserul meu mă prin apele cyberspaţiului, intru pe forumul revistei e-joy. E un forum OK, cu multă… feminitate atât în sensul bun cat şi în sensul rău al cuvântului. Tot felul de subiecte, care mai de care mai pestriţe şi mai feminine, când îmi sare (din nou) un subiect de acum un an şi jumătate: Iubeşti raţional sau sentimental? De fapt se vroise a fi un concurs iar cel mai bun răspuns primea un premiu. Ce nu am inţeles eu este cum işi dădea seama juriul că un anumit răspuns e cel mai bun.

De ce mi-a sărit acest subiect în ochi? Să fie pentru că îmi aminteşte de noua cremă cu coenzimă Q10 versiunea 2.0 de la L’Oreal? Aş, mintea mea masculină nu se uită la astfel de detalii. Mi-a sărit datorita intrebării. O repet: Iubeşti raţional sau sentimental?

Mă, nu ştiu cum sunteţi voi, dar nu prea îmi dau seama cum e cu iubirea asta raţională. Să ma iau pe mine: eu iubesc Steaua. Şi pentru ca o iubesc, fiecare zi în care are meci e o mică sărbătoare pentru mine. Mă uit la ceas mai des, discut despre meci cu steliştii de pe forumurile Hattrick, inima parcă îmi bate mai repede şi un val de speranţă mă cuprinde. Nu mai vorbesc de cei cu care ies pe afară, căci s-au învăţat: când are meci Steaua (şi e televizat), fie nu ies fie ne uităm cu totii la meci. Şi îi respect pentru înţelegerea cuvenită. Asta se întâmplă indiferent dacă joacă cu Real Madrid sau cu Internaţional Curtea de Argeş. Cu alte cuvinte, simt că iubesc această echipă şi că, în ciuda micilor întrebari de gen “Mai câştigaţi şi voi?”, “Cum de puteţi să-l suportaţi pe oierul ăla agramat” sau a micilor răutaţi (“Las’ că bagă Bănel gol. Sper că în poarta adversarilor”), undeva e un îngeraş (sau drăcuşor, nu ştiu bine), care îmi dă cu emblema clubului în ceafă.

Atunci… cum poţi iubi raţional? Păăăăăi, să cităm (pardon, să copy/paste) nişte răspunsuri:

1. iubesc in primul rand cu inima, iar apoi sentimentele astea trec si prin filtru ratiunii…

2. Iubirea stomacala este cea mai misto.O femeie care te trateaza cu o bautura fina si cu niste bucate delicioase trebuie sa fi cretin sa no iubesti. Si ca desert niste pervesiuni salbatice e visul meu de o viata.

3. am iubit sentimental si m am ars…m am lecuit de iubirile astea…vorba lu gutza-am pus suflet si am iubit pe cine n a trebuit-….mi am pus ambitia sa nu mai sufar din cauza asta si de atunci nici nu m am mai indragostit. (nota editorului: femeia asta avea să se marite la scurt timp)

4. Cu patima. Da nu lipseste rationamentul.

5. La mine mai intai intervine mintea. Analizez si despic firul in sapte,desi la suparafata par vesela si nelinistita. De fapt chiar foarte rar ma las purtata de val si sa traiesc momentul la intensitate maxima, si chiar ma cert in gand pentru asta. Ar fi frumos sa pot sa ma las sarutata fara sa ma gandesc ce va fi maine, ce inseamna asta, ce vrea de la mine si asa mai departe.

Ce au aceste raspunsuri in comun? Că pe undeva există şi varianta “iubirii raţionale”. Bine, exclud răspunsul 2, care este total pe dinafară. Dar ce înseamnă asta? Înţeleg o mică “gândire” de genul “Ia să-l vad şi pe ăsta”, însă după o anumită perioadă mie imi dă impresia de dresaj. Adică dacă îmi satisface băiatul poftele, o sa mă comport drăgăstos cu el. Daca nu, o sa fiu rece şi, probabil, o să mă folosesc de faptul că nimeni nu mă obligă pentru că să-l văd.

Toată treaba se reduce la câteva linii de cod, care se învaţă de către tinerii programatori încă din primele luni de când au deprins această meserie:

#include<brain.h>

#include<mouth.h>

void main()

{

if (pofte_satisfacute)

BeNice()

else

BeBitch();

}

Înspăimântător de simplu, nu? Dar… unde mai există atunci iubirea, fetelor? Unde mai încape emoţia asteptării momentului în care îl vei vedea? Unde mai încape pasiunea unui sărut cu prima ocazie de intimitate? Unde mai încape privitul la ceas din 10 in 10 minute sau surpriza unei partide de sex neprotejat, deşi tu ai susţinut sus şi tare ca nu eşti din-aia sau că ai nevoie de un bărbat sensibil la sentimentele tale? Unde sunt momentele în care te poţi arăta în toată feminitatea, fără alte presiuni sociale sau fără ca să îţi impui singură limitări?

Pentru că astea sunt… limitări. Ai putea spune că esti fericită, că el se comportă frumos cu tine, că nu uită să iţi spună zilnic faptul că te iubeşte (da, pentru a 524-a oara în ultimele 9 luni), că renunţă la totul pentru tine… ai putea să spui ca îi pasă de ceea ce eşti tu, nu de corpul tau (yeah, right… nouă barbaţilor nu ne plac deloc femeile frumoase… deloooooooooc) pentru că a aşteptat 6 luni, 1 an sau cine stie cât până la prima dată când aţi făcut dragoste şi atunci ai constatat cu stupoare că habar n-are să te atingă (sau are, depinde). Ai putea să spui că sunteţi de nu ştiu cât timp (2 ani, de ex.) şi că vă leagă atâtea amintiri, că aveţi atâtea în comun…sau ca te acceptă aşa cum eşti.

Dar într-adevăr asta vă împlineşte? Cele două rafturi de ursuleţi? Memoria de mesaje plină în câteva săptămâni? Indecisivitatea lui? Jocurile psihologice (totuşi, nu l-ai crezut când ţi-a spus că nu e atras de corpul tau, nu-i aşa? Ştii de ce ţi-a cumpărat un cadou la o săptămână după ce v-aţi întâlnit prima dată, nu?)? Faptul că renunţă la exact ceea ce îi face bine (şi ţie, pe termen lung)? “Căţeluşul” care se schimbă numai pentru a-ţi face pe plac? Asexualul care te frustrează şi pe tine “aşteptându-te” când eşti pregătită (şi după ce “cedezi” o să mai fii pregatită?)? Asta este împlinirea? Asta este, în cel mai bun caz, obişnuinţă, complacere, plafonare, frica de a pierde.

Ştiu că tuturora le e frică să nu piardă ceva anume (dacă vă pierdeţi băiatu’, cine vă mai validează prin atâtea te iubesc-uri, deşi deja ştiţi şi deşi nu au valoare?), dar ăsta este începutul sfârşitului… De aici şi titlul acestei înregistrări. O să rămâneţi în această stare, o să treacă timpul şi nimeni nu o să apară (normal: dacă apareţi mereu de mână cu el puteţi să întâlniţi toţi bărbaţii atrăgători din lume, căci nu o să aveti pe niciunul). O să vă măritaţi (spre neţărmuita lui bucurie pentru că ştie în mod sigur că atâţia ani de efort au meritat), probabil o să faceţi copii… şi fie vă veţi complace într-o viaţă mediocră, în care ursuleţii deja ocupă debaraua iar Blackberry-ul primit cadou nu o să mai suporte atâta dulce şi o sa moară de diabet, fie o să vă treziţi într-o zi, o să vă uitaţi că aveţi 35 de ani, maritată de 10, cu puradelu’ gata de şcoală iar în pat se află un om pentru care nu aţi simţit niciodată adevarată iubire… mai mult un fel de recunoştinţă sau obisnuinţă. Probabil vă şi repugnă puţin, căci sub acel costum impecabil şi sub acea figură de om de afaceri dur care se urcă în Jetta sau în 407 şi pleacă la muncă, se află o marionetă care toată viaţa a crezut că asta este calea spre o viaţă personală satisfacută. Ţi-ai fi dorit ca măcar o dată să iţi telefoneze şi să îţi spună că o să întârzie vreo 3 ore căci l-au chemat doi prieteni la o bere, sau să îţi spună că după cina o să se ducă la Andrei, vecinul de peste drum, să vadă meciul şi că soţia lui te-a invitat şi pe tine la o bârfa, pe această perioadă. Dar nu o să fie. El a renunţat la tot acum 10 ani şi a încercat să se dezică de fotbal (daca îi placea) pentru că “fotbalul e pentru golani şi inculţi” sau mai ştiu eu ce alte motive pestriţe. Şi toate astea datorita fricii de a pierde… tot ce rămâne sunt ursuleţii si copiii, motivul real pentru care încă mai eşti cu el. Pardon, îl mai suporţi.

Există, din ce am observat, două tipuri de bărbaţi: amanţii şi finanţatorii. Şi nu mă refer la Don Juan şi Irinel Columbeanu. Mă refer la tipul de mai sus, iubit raţional toată viaţa lui şi mă refer la acel tip care a decis să te uimească prin discuţiile interesante şi imprevizibile, prin hainele simple, însă combinate cu bun gust (excludem lanţurile şi ghiulurile), prin capacitatea lui de a se bucura ca un copil la meciuri, însă de a se face plăcut într-un cerc de oameni de elită, prin faptul că stie că albastrul cămăşii lui coincide cu albastrul ochilor sau că pantofii şi cureaua au aceeaşi culoare, prin faptul că atunci cand te vrea, are acea privire în ochi care te topeşte din picioare şi nu are reţineri în a-ţi oferi momente de plăcere în cele mai… interesante locuri şi care, atunci când greşeşte îşi cere scuze fără ca să facă o mare brânză din asta. Florile sunt opţionale.

E alegerea fiecăruia ce vrea să fie şi pe cine alege.